În data de 23 noiembrie 2019, Caravana AC a sărit în ajutorul Acțiunii Catolice din Iugani, ajutându-ne să descoperim mai în profunzime frumusețea acestei familii, dar mai ales pentru a ne pregăti de momentul adeziunii.

Tinerii și adulții au fost copleșiți  de o varietate de sentimente, au înțeles cât de important e să fie uniți și să umble pe drumul credinței, alături de Isus, care nu îi părăsește niciodată.

Alături de doamna Mariana Sofronie, noi, tinerii, am descoperit povestea regelui David, care dintr-un tânăr naiv, neînsemnat în ochii familiei,  a ajuns să fie un conducător îndrăgit, care a învins în fața ciclopului. Toate acestea pentru că mereu s-a încrezut în Domnul, pentru că a sperat și nu s-a lăsat copleșit de temeri. La această vârstă fragedă în care pășim cu pași mici spre realitatea adevărată, ne lăsăm adesea atrași doar în lumea fricii, care ia din avântul și frumusețea perioadei. Prin tinerețea noastră putem schimba lumea, dar mai ales putem fi exemple vii de credință, exact ca tânărul David. Ciclopul sau mantaua neîncrederii, a fricii trebuie înlocuită cu una a iubirii și a speranței.         

Prin căminul călduros al  Acțiunii  Catolice se poate începe o parte din această schimbare, care să-i facă pe ceilalți să vadă altfel lumea. Pentru că această casă a Acțiunii Catolice are la temelii, mai ales, comunicarea și unitatea.

Cu ajutorul Mirabelei Tamaș, am înțeles cât de importante sunt acestea și că fiecare aduce culoare, fiecare zugrăvește această casă prin faptele și cuvintele sale. Fiecare are șansa să se afirme și să se simtă parte din ceva.

„De la inimă la inimă” am putea intitula tema activității pe care noi, adulții AC Iugani, am desfășurat-o împreună cu doamna Maricica  Andrici.               

Cu multă căldură sufletească, d-na Maricica ne-a îndemnat să ne deschidem inimile, să pătrundem în intimitatea inimii noastre pentru a putea vedea ce și pe cine putem găsi acolo.

Cercetând inimile noastre slabe, prin analogie, am descoperit măreția Inimii lui Isus, o inimă plină de dragoste, îndelung răbdătoare și mult milostivă, o inimă capabilă de sacrificiul suprem, inimă care și-a vărsat și ultima picătură de sânge pentru salvarea noastră, o inimă în care fiecare dintre noi își găsește alinare, mângâiere, împăcare.

Dar oare, Isus, care este pacea, bucuria inimii își găsește un locușor în inimile noastre?

Da! Putem spune că am aprofundat faptul că trebuie să ne străduim să-L păstrăm mereu în inimile noastre, deoarece numai uniți cu El vom putea trăi în unitate cu ceilalți, vom fi capabili să oferim celor din jurul nostru lumină, pace, bucurie, liniște, speranță.

Iată răspunsul la întrebările care, uneori, răscoleau cugetele noastre: „Ce caut eu aici?”, „Ce pot face?” , „Cum pot răspunde la chemarea pe care am primit-o?”

Avându-L pe Isus în inimile noastre, uniți cu El, prin faptă și cuvânt, putem să-L facem cunoscut și să-L oferim celor din jur, pentru a-L urma.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

                                                                                          Bianca- Andreea Bordea & Maria Gabor