Există o vorbă care spune că Dacă nu ai un bătrân atunci să îți cumperi unul!, însă oare câți dintre noi își mai aduc aminte de bătrânii noștri, de cei care se roagă mereu pentru noi, de cei care au avut grijă ca noi să ajungem ceea ce suntem acum? Câți dintre noi le mai trec pragul, doar pentru simplu fapt de a le aduce din nou, măcar pentru o clipită zâmbetul pe buze, ca să uite pentru o secundă de suferința singurătății, care doare mai tare decât orice boală de pe pământ?
Mânați de această dorință, tineri Acțiunii Catolice din comunitatea noastră, Iugani, au muncit timp de două zile, jertfind atât timp propriu, atât de prețios în ziua de astăzi, cât mai ales energie, doar pentru a le aduce pentru o clipită zâmbetul din nou pe buze, și bucuria în inimi, celor 24 de bătrâni din satul nostru, la care le trec și preoți comunității pragul, în fiecare vineri întâi a săptămânii.
Prima parte de pregătire a fost în după amiaza zilei de 29 februarie, când o parte dintre ei s-au adunat pentru a confecționa frumoasele coșulețe de flori, pe care urmau să le dea fiecăruia în mână, pentru a le aminti de frumusețea anotimpului care tocmai a început, a primăverii, frumusețe care de acum abia apare, și pe care, unii dintre ei o vor vedea doar pe ferestrele caselor lor.
A doua parte a constat, în vizita efectivă, din ziua de 7 martie, a celor 24 de bătrâni. Momentul mult așteptat al răspândirii veștii sosirii primăverii, prin cânt și voie bună, prin râsete și bucurie, dar mai ales prin energia oferită, atât pentru suflet, cât și pentru trup prin intermediul pachețelelor cu alimente oferite, fiecăruia dintre ei, cumpărate tot din rodul muncii tinerilor, de la colindatul prin sat din zilele de crăciun, pe o vreme atât de năprasnică, de care nu cred că vor uita prea de curând.
Bucuria a venit, zâmbetele au apărut, tot ce mai așteptăm e ca natura să prindă culoare și viață precum cea pe care am transmis-o celor bătrâni!