Să fie oare prea multe activități într-o singură zi, precum a fost cea de 7 martie? Nu cred. Dovada o puteți vedea cu toți acum, asta dacă nu ați văzut-o deja sau dacă nu ați și fost părtași la ea.

Dacă, în această zi de sâmbătă tot am transmis bucuria și am adus zâmbetul pe buzele bătrânilor din sat, de ce să nu venim și în Biserică pentru a-i aduce bucuria și pentru a-i alunga singurătatea Domnului nostru Isus Cristos, care suferă cel mai mult de singurătate și părăsire în tabernacol, a lungilor zile în care nimeni parcă nu dorește să își amintească că el locuiește non-stop în mijlocul comunității noastre.

Mânați și de aceste dorințe, dar și de angajamentul făcut de a nu întrerupe acest lanț al rugăciunii, intitulat Ștafeta rugăciunii, lanț din care fac parte și nenumărate parohii, ne-am adunat, Sâmbătă 7 martie, cu o oră înainte de sfânta Liturghie, pentru a întări veriga noastră din acest lanț continuu.

Ora de rugăciune, care a fost susținută atât de membri Acțiunii Catolice a adulților din comunitate cât și de cea a tinerilor, a constat printr-o scurtă introducere a momentului, după care a urmat Calea sfintei Crucii ale căror stațiunii, au fost citite de 14 membri, tineri și adulți, ai Acțiunii Catolice din comunitate, după care a urmat alte rugăciunii și reflecții minunate.

Însă nici un moment alături de Domnul nu poate să nu conțină și jertfa sfintei Liturghii, cu care s-a și încheiat ștafeta Rugăciunii de anul acesta!