După multe emoții, după multă așteptare, după multe zile parcă începute prea devreme pentru a participa la sfintele Liturghii de Rorate, după multă, multă, multă pregătire iată că a sosit și momentul mult așteptat al Nașterii Domnului Nostru Isus Cristos, sau mai bine zis a Sfintei Liturghii din Noaptea Crăciunului în care ni s-a adus vestea mult așteptată că un prunc ni s-a născut, un fiu ni s-a dat care va fi numit Domn, Prinț al Păcii după cum spune și profetul Isaia.

Noaptea de Crăciun de anul acesta s-a făcut remarcată prin reînnoirea a două obiceiuri străbune care parcă fuseseră uitate, fie din cauza unui regim opresor, fie din motive necunoscute.

Primul obicei reluat cu multă bucurie, dar încă cu timiditate a fost cel al ducerii veștii cele bune, a ascultării colindelor la casele noastre, colinde cântate de copii din comunitate, care spre diferență de anul precedent în care, la casa parohială au venit cel puțin un număr de 10 copii, anul acesta s-au prezentat aproximativ 45 de copii. Tot ceea ce sperăm e ca în anul care vine numărul de copii care duc vestea nașterii Domnului chiar în noaptea sfântă de Crăciun să crească și mai mult, iar porțile celor care îi primesc să fie tot mai multe.

Al doilea obicei reluat cu mult succes a fost cel al unei cântări solemne, ce relatează întreaga istorie a nașterii Domnului. Frumusețea acestui cânt constă și în faptul că fusese pierdut timp de multe secole dar a fost regăsit și reluat în primul rând la Vatican, iar apoi, datorită celor doi seminariști am avut și noi bucuria de a-l asculta anul acesta.

Frumusețea acestei nopți nu s-a încheiat aici ci a continuat cu bucuria din inimile fiecărui credincios care a participat la sfânta Liturghie din noaptea de Crăciun, frumusețea de a duce acea bucurie tuturor celor cu care aveau să se întâlnească atât în acea seară cât și în zilele care urmau.