Unul dintre cele mai bune moduri de a încheia săptămâna de muncă, sau în cazul copiilor, zilele de școală și de a începe mult așteptatul weekend, zile de odihnă și de relaxare, e prin a ne prezenta în biserică, în fața lui Isus prezent în preasfântul sacrament al altarului, într-un scurt moment de rugăciune după modelul Taize.

Tăcerea e cel mai bun medicament, spunea cineva la un moment dat, în tăcere în fața lui Isus, ne putem regăsi, ne putem întări forțele, ne putem găsi tăria necesară de a spune nu păcatului, după cum ne îndemnase și Isus prin textul evangheliei care s-a citit în cadrul momentului de rugăciune, cuvinte asupra cărora cei prezenți au meditat, fiecare în tăcere, ajutându-se de unele întrebări lansate de părintele vicar.

Tăcerea e și cea care i-a ajutat pe cei de față să formuleze, mai spre final, cu voce tare, intențiile lor Domnului. Tăcerea a fost cea care i-a ajutat să adreseze Domnului, durerile lor, dorințele lor dar mai ales hotărârile lor, unii în tăcere alți cu voce tare.

La final, cu toții i-am mulțumit Domnului pentru acest moment de reculegere, care deși a fost scurt a fost extrem de încărcat. Domnul nu ne-a lăsat fără răspuns întâmpinându-ne la ieșirea din Biserică cu o minunată lună și un cer al nopții superb înstelat.