Oare care să fi fost mai mare, în săptămână sfântă din acest an, durerea, compasiunea și recunoștința din inimile noastre pentru tot ceea ce urma să îndure Mântuitorul pentru noi, sau durerea din inimile noastre că nu vom putea fi și fizic alături de el, la intrarea sa triumfală din Duminica Floriilor, la ultima sa cină alături de discipolii săi. Să îi fim alături în cea mai grea noapte, în care a agonizat atât de multe, din cauza a ceea ce urma să se întâmple, dar mai ales pentru că se simțea atât de singur în acele clipe. Să fim alături de el când și-a dat viața pe cruce pentru noi, sau când a înviat glorios din mormânt. Dar mai ales să luăm parte la bucuria discipolilor că Domnul este viu și ne-a obținut mântuirea.

Primul moment important al acestei săptămâni a fost în ziua de 5 aprilie, de Duminica floriilor, zi în care am comemorat Intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim. Zi în care am văzut cum mulțimea care l-a aclamat cu Osana și a aruncat ramuri și covoare în fața lui, aceeași mulțime a fost cea care a strigat mai apoi Răstignește-l. Momente care le-am auzit în cele două texte evanghelice atribuite acestei zile, cea de la intrare și cea de la citirea Patimii Mântuitorului. Cu toate că credincioși nu au fost prezenți fizic, preoții, alături de seminariști și domnul dascăl, tot au celebrat sfânta Liturghie solemnă la ora 11.00, în cadrul căruia părintele paroh a sfințit ramurile ce urmează a fi folosite în anul viitor, pentru obținerea cenușii ce va fi pusă pe capurile credincioșilor în ziua de Miercurea Cenușii. Dar cel mai important e faptul că un număr mare de credincioși au fost prezenți la celebrare în spirit, participând fiecare din casele lor, prin intermediul transmisiei live.

După câteva zile de pregătire și așteptare a sosit și ziua în care Domnul a luat ultima sa cină cu discipoli săi. Moment care a fost comemorat la sfânta Liturghie de seară, din Joia Sfântă. Cu toate că un număr mare de credincioși au fost alături prin intermediul transmisiei live, după sfânta Liturghie, toți cei prezenți, fie în biserică fie în casele lor, au rămas o oră în rugăciune, în adorație, pentru a-i arăta Domnului, că nu e singur în aceste clipe, că noi îi suntem alături dar mai ales că îi suntem și că vom fi mereu recunoscători pentru ceea ce urma să facă pentru noi.

Într-un final a sosit și ziua cea mai dureroasă din toată săptămâna. Dureroasă din două motive. Primul, că Domnul a murit pe cruce pentru păcatele și încăpățânarea noastră de a rămâne în rău. Iar al doilea motiv e faptul că Domnul a făcut toate acestea singur, fiind abandonat nu doar de cei dragi și apropiați lui ci și de noi toți, de toți cei care fie nu au avut cum să participe de la distanță prin intermediul transmisiei, fie nu au dorit. Oare Domnul nu a murit pentru noi toți? Oare nu toți trebuie să îi fim recunoscători?

Cea mai mare bucurie însă de acuma avea să vină. În ziua următoare, de sâmbătă noapte. Noapte în care preoții, alături de seminariști, domnul dascăl și de un număr mare de persoane care au fost alături prin intermediul transmisiei live, au comemorat momentul învieri glorioase a Domnului din mormânt. Celebrare sfântă, care în ciuda lipsei fizice a credincioșilor în Biserică, a avut loc exact ca și în ani precedenți, cu simpla excepție, că din cauza situației actuale, bucuria nu a umplut complet inimile noastre, ci o fărâmă de durere tot a rămas. Însă sunt sigur că Domnul nostru Isus Cristos, care a înviat glorios din mormânt nu ne va abandona la greu ci ne va salva, așa cum a făcut de atâtea ori.

Această săptămână cu adevărat sfântă, s-a încheiat cu celebrarea sfintei Liturghii din ziua de Paște. Zi în care ne-am bucurat cu toți împreună de răsăritul unui nou timp, de începutul unei perioade în care nu mai suntem morți în păcat, ci răscumpărați datorită jertfei pe care Domnul nostru Isus Cristos a făcut-o pe cruce pentru noi.

Sărbători fericite în continuare și Paște fericit tuturor!

Cristos a înviat!